Citodierză diviziunea citoplasmei celulare

Citodierza reprezintă procesul de separare a citoplasmei în timpul diviziunii celulare pentru celule fiice.

Focus

Citodereza (sau citocineza) este diviziunea citoplasmei care încheie diviziunea celulară și separă cele două celule fiice. Urmează diviziunea nucleului, mitoza sau meioza, și face ca fiecare nucleu fiu să se afle într-o celulă distinctă, dotată cu membrană proprie și cu o parte din citoplasmă cu organitele sale. Fără citodereză, diviziunea nucleului ar produce o celulă cu doi nuclei, și nu două celule [1][2].

Când are loc

Citodereza începe de obicei în timpul anafazei, când cromozomii se separă, și se finalizează în timpul telofazei. Planul de diviziune este determinat de fusul mitotic, deoarece poziția fusului indică unde va fi centrul celulei, și trebuie să cadă între cele două grupuri de cromozomi astfel încât fiecare celulă fiică să primească un nucleu complet. Nu este întotdeauna simetrică: în unele celule, cum este ovocitul, diviziunea produce o celulă mare și una foarte mică.

Citodereza în celulele animale: șanțul de diviziune

În celulele animale separarea are loc prin strangulare. Sub membrana plasmatică, corespunzător planului ecuatorial, se formează un inel format din filamente de actină și din molecule ale proteinei motorii miozina II, similară celei implicate în contracția musculară. Inelul se contractă, datorită alunecării filamentelor unul peste altul cu consum de ATP, și trage membrana spre interior, formând un șanț de diviziune. Șanțul se adâncește până când citoplasma se divide în două: poate fi comparat cu un șnur care se strânge în jurul gâtului unui balon. Cele două membrane se contopesc și separă celulele. Un reziduu al fusului, corpul intermediar, rămâne pentru scurt timp ca un pod și apoi se rupe.

Poziția inelului este decisă de semnale provenite de la fusul mitotic, în special din zona centrală unde se suprapun microtubulii, care activează o proteină (RhoA) ce organizează actina și miozina în acel punct.

Citodereza în celulele vegetale: placa celulară

Celulele vegetale sunt înconjurate de un perete rigid și prin urmare nu pot să se dividă prin strangulare. Ele construiesc în schimb un perete nou în interiorul celulei.

1. În telofază, veziculele provenite de la aparatul Golgi, încărcate cu material pentru perete (polizaharide precum pectine și hemiceluloze), se dispun în centrul celulei, de-a lungul planului ecuatorial, ghidate de un sistem de microtubuli numit fragmoplast.
2. Veziculele se contopesc între ele și formează plăcuța celulară, o structură delimitată de membrană care crește din centru spre periferie.
3. Când plăcuța ajunge la membrana laterală a celulei, se contopește cu aceasta, separând complet cele două celule fiice.
4. Conținutul plăcuței devine lamela mediană, bogată în pectine, iar pe ambele părți celulele fiice depun propriul perete de celuloză.

Separarea nu este totală: rămân canale subțiri, plasmodesmii, care mențin comunicarea între celulele adiacente.

Exemplu: două moduri de a rezolva aceeași problemă

O celulă animală care se divide formează un șanț care pornește de la periferie, iar diametrul său se reduce progresiv până la zero: diviziunea progresează din exterior spre interior. O celulă vegetală care se divide formează peretele nou începând din centru, care crește spre exterior. Diferența este o consecință a prezenței peretelui: o celulă care ar trebui să strângă membrana împotriva unui perete rigid nu ar reuși să finalizeze diviziunea.

Citodierza la procariote și alte organisme

La bacterii diviziunea necesită proteina FtsZ, similară tubulinei, care formează un inel în centrul celulei și direcționează sinteza unui perete nou, septul. La ciuperci, cum sunt drojdiile, diviziunea are loc prin formarea unui sept, sau prin înmugurire, în care celula fiică apare ca o protuberanță.

Cazuri particulare

Nu întotdeauna diviziunea nucleului este urmată de citodierză. În unele țesuturi se formează celule cu mai mulți nuclei: fibrele musculare scheletice derivă din fuziunea celulelor, dar unii hepatocite sunt binucleate pentru că citodierza nu se finalizează. În primele faze de dezvoltare ale multor insecte, cum este musculița fructelor, nucleii se divid de multe ori într-un citoplasm comun și abia apoi se formează membranele: se vorbește de sincitiu. În meioza feminină citodierza asimetrică concentrează aproape tot citoplasma în ovocit.

Erori frecvente

Citodierza nu este o fază a mitozei în sens strict, ci un proces distinct care însoțește faza finală. Nu are loc în același mod în toate celulele. Dacă lipsește, celula devine binucleată și, dacă fenomenul se repetă, poliploidă.

Surse și Referințe

[1] [Wikipedia (it): Citocinesi](https://it.wikipedia.org/wiki/Citocinesi)
[2] [Wikipedia (en): Cytokinesis](https://en.wikipedia.org/wiki/Cytokinesis)

×
×
×
Vrei să regenerezi răspunsul?
×
Exportă chatul
Alege formatul de export
Generazione PDF in corso…
Allegati
×
Ești pe cale să închizi chatul și să treci la generatorul de imagini. Dacă nu ești autentificat, vei pierde chatul nostru. Confirmi?
Vizualizezi un chat distribuit în mod temporar. Nu va fi salvat.
×
Prompturi salvate
×
Notă privată
×
Etichetă
×
Caută în toate chaturile
×
Insight-urile tale
Se analizează…
×
Preferințe AI
Numele asistentului 30
Lungimea răspunsurilor
Model IA
Răspunsuri structurate
Include exemple
Folosește emoji
Ghidează-mă, nu rezolva Indicii și întrebări în loc de soluția gata făcută
Mai multe setări →
×
Distribuie acest chat
Cine deschide acest link va putea vedea chatul sau îl va putea adăuga în profilul său ca chat propriu.
Atenție: vor fi partajate și atașamentele chatului. Cine îl adaugă va primi o copie a fișierelor în propriul folder.
Chat distribuit
Cineva a distribuit un chat cu tine. Vrei doar să îl vezi sau să îl adaugi la chaturile tale?
Atenție: vor fi partajate și atașamentele chatului. Cine îl adaugă va primi o copie a fișierelor în propriul folder.
×

Mesaje salvate

Se încarcă...

×

Istoricul Chatului

biologie · ISTORIC CHAT

Se încarcă...

Preferințe AI

×
  • BasicRăspunsuri rapide și esențiale pentru studiu
  • MediuCalitate superioară pentru studiu și programare
  • AvansatRaționament complex și analize detaliate
Explică Pașii

Curiozități

Citodierză este un domeniu important în biologie, folosit pentru studiul celulelor. Acesta ajută la înțelegerea proceselor biologice, cum ar fi diviziunea celulară, metabolismul și interacțiunile celulare. În medicină, citodierză este esențială pentru diagnosticarea bolilor și dezvoltarea tratamentelor. De asemenea, se aplică în biotehnologie pentru ingineria genetică și producția de medicamente. În cercetare, facilitează observația microscopică a structurilor celulare, contribuind la descoperiri inovatoare în biologia celulară și moleculară.
- Celulele umane pot conține până la 100.000 gene.
- Bacteriile au dimensiuni de la 0.2 la 10 microni.
- Celulele sanguine roșii nu au nucleu.
- Funcția principală a mitocondriilor este producția de energie.
- Plantele folosesc fotosinteza pentru a transforma lumina în energie.
- Celulele animale au forme variate, adaptate funcțiilor lor.
- Liposomii sunt utilizati pentru livrarea de medicamente.
- Cercetările pe celule stem pot reda speranțe în terapii regenerative.
- Insectele pot avea celule gigante pentru procesarea hranei.
- Celulele nervoase comunică prin impulsuri electrice rapide.

Sugestii pentru un referat

Conceptul de citodierza: Analiza acestui subiect poate oferi o perspectiva profunda asupra modului in care structura celulara determina functionarea organismelor. Este important sa exploram cum diferitele organite contribuie la metabolism, replicarea ADN-ului si comunicarea intercelulara, evidentiind astfel complexitatea vietii la nivel microscopic.
Rolul mitocondriilor in metabolism: Mitocondriile sunt adesea numite "centrale energetice" ale celulelor. O cercetare detaliata despre cum aceste organite produc ATP prin procesul de respiratie celulara poate aduce lumina asupra importantelor caile energetice ale organismului si impactul lor asupra sanatatii si bolilor.
Diferențele între celule procariote și eucariote: Aceasta comparatie poate oferi o intelegere profunda a diversitatii biologice. Explorarea structurilor celulare, a modurilor de replicare si a interactiunilor ecologice va ajuta sa intelegeti diferitele strategii de supravietuire ale organismelor, precum si implicatiile evolutive ale acestor diferente.
Apoptoza și cancerul: Studiul procesului de apoptoza este esential pentru a intelege cum celulele regleaza moartea celulara. Investigarea modurilor in care dereglarile acestui proces pot duce la dezvoltarea cancerului va oferi o perspectiva valoroasa asupra viitoarelor tratamente si terapii personalizate pentru pacienti.
Teoria celulei: Aceasta teorie fundamentala in biologie poate fi explorata din multiple perspective, incluzand istoricul dezvoltarii sale si impactul asupra altor domenii stiintifice. O analiza detaliata a aplicatiilor actuale ale acestei teorii in cercetari si in medicina va sublinia relevanta sa in intelegerea organismelor.
Array

Studii de Referință

Hans Christian Gram ⧉, A atrasat in anul 1884 metoda de colorare a bacteriilor, cunoscută sub numele de colorarea Gram. Această tehnică a permis diferențierea între bacteriile Gram-pozitive și Gram-negative, având un impact semnificativ asupra microbiologiei. Metoda lui Gram este esențială în diagnosticare și a influențat profund cercetările ulterioare în biologia celulară și medicina infecțioasă.
Robert Hooke ⧉, Cunoscut ca unul dintre pionierii microbiologiei, Robert Hooke a fost primul care a descris celulele în 1665. Studiul său asupra structurii microscopice a țesutului vegetal a deschis calea biologiei celulare. În lucrarea sa, 'Micrographia', Hooke a oferit observații detaliate despre diferite tipuri de celule, contribuind la înțelegerea structurii și funcției organismelor vii.
Louis Pasteur ⧉, Louis Pasteur a fost un microbiolog și chimist francez, renumit pentru descoperirile sale asupra proceselor de fermentație și păstrare a alimentelor. A dezvoltat tehnici de pasteurizare care au prevenit alterarea alimentelor și au redus riscurile de boli infecțioase. De asemenea, a creat vaccinuri pentru diverse boli, cum ar fi rabia, contribuind semnificativ la medicina preventivă și biologia microorganismelor.
Theodor Schwann ⧉, Theodor Schwann a fost un fiziolog german care a contribuit la formularea teoriei celulei. În secolul al XIX-lea, el a descoperit că prin observarea țesuturilor animale se pot identifica celule similare celor vegetale. Contribuțiile sale la biologia celulară au pus bazele pentru înțelegerea organizării structurale a organismelor multicelulare, influențând dezvoltarea științei biologice moderne.